Blogu Simonei

Citeam azi noutatile prietenilor de pe Facebook si observ ca mai multi au intrat intr-un grup ce indeamna romanii plecati peste hotare sa se intoarca in Romania si s-o scoata in glodul in care a intrat pana in gat. Citind parerile de pe grup, dau peste un link catre articolul lui Huidu, in care-si zicea frustrarile legate de viata din Romania. Daca aveti timp, cititi-le pe amandoua, daca nu, cititi-l macar pe cel al lui Huidu.

Acum sunt in Olanda, ma chinui, fac sacrificii sa ma mut din Nijmegen cu jobul si casa in Rotterdam cu Andi. Si mi-e greu dar am speranta si convingerea ca odata stabilita acolo, o sa-mi fie mult mai bine. Si cu speranta in gand, merg mai departe. Odata ajunsa acolo, pana imi gasesc un job, ministerul muncii o sa-mi dea 70% din ultimul salariu ca ajutor de somaj (care se intampla sa fie peste costul minim de viata in Olanda, deci pot trai din el), o sa-mi dea un working coach care sa ma ajute sa ma descurc pe piata muncii olandeze, pot lua traininguri gratuite care sa ma ajute sa-mi gasesc un job mai bun. De asemenea primariile din zona metropolitana a Olandei (Haga, Rotterdam, Amsterdam, Utrecht) ofera cursuri gratuite de limba olandeza pt rezidentii nevorbitori de nederlands. Lista de beneficii poate continua.

Acum 3 zile am avut primul contact adevarat cu sistemul de sanatate olandez. Platesc 98E lunar la asigurarea medicala si cand am avut nevoie, n-am platit nici un euro, am fost tratata cu respect si rabdare (de asistente care nu vorbeau chiar atat de bine engleza, insa depuneau un efort evident sa-mi explice diverse chestii). In Romania ce primeam? Vizite la medicul de familie care ma trimitea apoi la specialist si ala imi dadea retete gratuite compensate partial pt ca eram studenta. Dar cand am devenit salariata, si dadeam 9% (sau cat era) la stat pt asigurarea medicala, ce primeam in schimb? Doctori nesimtiti care sa ma trateze pe mine ca pe un cacat din banii caruia ii sunt platite salariile (stiu ca-s mici salariile, dar asta nu justifica atitudinea superioara).

Eu nu ma mai identific cu Romania. Nu ma intorc. Mi se pare utopic si nerealist sa crezi ca daca vreo cateva sute de mii de romani intelectuali/educati/cu bun-simt s-ar intoarce, lucrurile s-ar schimba. Ma indoiesc. Poate-s eu mai cinic. Insa un lucru cred sincer. Copiii mei o sa aiba o viata mai buna si o sa aiba doua limbi materne: romana (mi-am promis asta) si olandeza. Pt ca in Romania daca ma zbat, nu obtin nimic.